Testul de ardere și testul de densitate flotant sunt cele mai eficiente două metode de diferențiere a materialelor plastice exterioare ale autovehiculelor. Folosirea lor împreună poate identifica rapid și precis tipurile de materiale comune.
1. Test de ardere: Identificarea precisă a proprietăților chimice Prin observarea culorii flăcării, fumului, mirosului și comportamentului la topire în timpul arderii, diferitele materiale plastice pot fi distinse în mod eficient:
PP (polipropilenă): flacără galbenă în partea de sus și albastră în partea de jos, cu un miros de-parafină, picurare evidentă după topire, similar cu lumânarea aprinsă.
ABS: Flacără galbenă cu fum negru, care emană un miros înțepător de stiren (asemănător cauciucului care arde), picurând încet.
PC (Policarbonat): Flacără galbenă, mult fum negru, cu miros de fructe, se topește, dar nu picura.
ASA: Flacără galbenă, fum negru, miros asemănător ABS, dar mai blând, nu se scurge ușor.
Se recomandă să testați numai cu mostre mici de material rezidual într-un mediu bine-aerisit pentru a evita inhalarea gazelor nocive.
2. Testul de densitate flotant: o metodă fizică simplă și eficientă
PP: Densitate de aproximativ 0,9 g/cm³, plutește pe apă, ceea ce îl face unul dintre puținele materiale plastice de inginerie capabile să plutească.
ABS, PC, ASA, TPO: toate densitățile sunt mai mari de 1, se scufundă în apă și pot fi distinse rapid de PP.
3. Judecata cuprinzătoare este mai de încredere
O singură metodă poate prezenta riscul unei judecăți greșite. Este recomandat să combinați aspectul, luciul, elasticitatea tactilă și sunetul atunci când sunt atinse ca indicatori auxiliari:
PP se simte moale și elastic și produce un sunet plictisitor la atingere;
ABS este dur, are un luciu ridicat și produce un sunet clar la atingere;
PC-ul este foarte transparent, are o rezistență puternică la impact și nu se zgârie ușor.
